Dacă întrebi pe cineva de ce Turcia atrage atâția pacienți străini, primul răspuns e aproape mereu același: pentru că e mai ieftin. Am pornit și eu de la aceeași presupunere. Apoi am verificat, procedură cu procedură, și am descoperit că lucrurile nu stau chiar așa.
Am comparat trei intervenții populare în turismul medical, gastric sleeve, implant dentar și transplant de păr, cu prețuri reale, verificate direct pe siteurile clinicilor din ambele țări, nu din articole de presă care repetă aceeași presupunere fără să o verifice.
La chirurgia bariatrică, prețul all-inclusive dintr-o clinică turcească variază de obicei între 3.500 și 6.000 de dolari, în jur de 3.200 până la 5.500 de euro. La Spitalul Transilvania din Cluj, unde am găsit unul dintre puținele prețuri afișate deschis din piața românească, un gastric sleeve costă 3.500 de euro. Practic identic cu segmentul inferior al pieței turcești.
La implantul dentar, tabloul se repetă. În Turcia, prețul pornește de la aproximativ 550 de euro. În România, clinicile din București și Cluj pe care le-am verificat au prețuri între 500 și 900 de euro, în funcție de calitatea implantului. Nu există o diferență semnificativă.
La transplantul de păr, aceeași poveste. Turcia oferă FUE între 1.500 și 3.000 de dolari, în jur de 1.400 până la 2.750 de euro. În România, prețurile variază între 1.500 și 4.700 de euro, cu o clinică de referință pornind chiar de la 1.590 de euro. La capătul inferior al intervalului, prețurile sunt aproape identice.
Ce înseamnă asta? Că, cel puțin la aceste trei proceduri, mitul prețului mic din Turcia nu rezistă la o verificare directă. România devine mai scumpă doar la cazurile complexe, la segmentul premium, nu la oferta standard pe care o alege majoritatea pacienților.
Atunci de ce continuă lumea să creadă că Turcia e mult mai ieftină? Pentru că prețul turcesc e afișat sistematic, pe zeci de site-uri, ușor de găsit și de comparat. Prețul românesc, atunci când există, apare izolat, la o singură clinică din câte am verificat, ascuns într-un site pe care majoritatea pacienților internaționali nici nu-l găsesc.
Diferența reală nu e la cost. E, din nou, la vizibilitate.